Sorin Bâscă – „ Lumea de azi … ”

Împotriva lui  Cristi Tabără s-a depus o plângere penală pentru viol, de către o fetiță de 12 ani.

Fosta soție a lui Cristi Tabără îi ia apărarea (sau nu ?) și spune că nu crede faptul că acesta ar fi violat-o pe fetiță. De asemenea, ea declară că Tabără poate aduce documente care să ateste că acesta nu este capabil să comită un viol.

Tot nu înțeleg, fosta soție a vrut să îl apere sau să facă mișto de el că e impotent ?

Eram oarecum neîncrezători în ceea ce avea să urmeze, dar era o vacanţă binemeritată. Nu era o pistă încercată, de genul Grecia sau Turcia, aşa că nu eram siguri de multe lucruri.

Am plecat de la Otopeni, la Roma apoi Cagliari. De acolo via auto închiriată am mai mers vreo 50 de km şi am ajuns. La Chia. Adică o staţiune turistică din sudul insulei Sardinia, care arată cam aşa:

Zona aparţine unui mic orăşel aflat în apropiere, Domus di Maria. Mic adică nu cred că avea mai mult de 2000 de locuitori. Şi care majoritatea lucrau pentru acest complex.

Bănuiesc faptul că într-o zi cu soare s-au întâlnit mai-marii acestui oraş ca să discute starea naţiunii. Au observat că e cam naşpa şi au început să aprecieze ce opţiuni ar putea avea că să scoată şi ei un ban.
Aveau multe dezavantaje şi un singur atu: plaja. Problema era că aceasta era sălbatică şi plină de bolovani. În rest pietroaie, pământ uscat şi mulţi boscheţi.

Au îndepărtat pietroaiele de pe plajă şi din apă şi a rezultat cel mai fin nisip pe care l-am văzut vreodată. Au pus în larg nişte plase şi astfel algele şi alte plante nu mai ajung la mal. Ajung la piață, unde sunt vândute. A rezultat una dintre cele mai curate ape pe care le-am văzut vreodată.
După care au remarcat faptul că dacă plantezi leandri în loc de boscheţi, vor creşte la fel de prosperi şi mai frumoşi, datorită inflorescenţelor.
Apoi s-au apucat de aranjat dealurile şi au făcut drumuri, au adus utilităţi. Pe nişte dealuri care la început nu spuneau nimic. Apoi au venit nişte băieţi deştepţi care s-au apucat de desenat şi proiectat şi a prins contur una dintre cele mai frumoase facilităţi turistice pe care le-am văzut vreodată. Cu tot ce poate include un astfel de complex: cazare, spectacole, magazine, baruri, restaurante, plaje private etc.

Apoi s-au hotărât să pună terenul și tot ce făcuseră până atunci într-o societate pe acțiuni, alături de alți investitori care au crezut în acel proiect. Un fel de Dracula Park, mai puțin țeapa. Au făcut rost de bănuți, au construit și a ieșit o treabă extraordinară.

În plus, au niște reguli foarte mișto: majoritatea angajaților sunt localnici, majoritatea produselor sunt locale și cele care sunt de import sunt la prețuri prohibitive, toate serviciile prestate sunt făcute de către prestatori locali. Astfel au ridicat nivelul de trai al localnicilor și a crescut și prețul metrului patrat al terenului aflat în vecinătatea complexului. Și au mai apărut și alte mici afaceri care beneficiază din plin de turiștii atrași.

Toate astea într-o zonă care are suprafața totală a plajelor naturale egală cu o plajă privată din Mamaia. Poate copiem și noi modelul …

Serviciile și mâncarea sunt perfecte. Sardinia nu se vinde pe chartere în țara noastră, așa că am scăpat și de parveniții cu gipan și lanțuri în dotare. Am revenit în țară supărați că am stat atât de puțin. Pun mai multe poze în zilele următoare.

De la începutul anului se tot vorbește despre datoria de 600 de milioane de dolari pe care Kaz Munai Gaz (KMG), firma cazacă de stat care a preluat de la Dinu Patriciu acțiunile Rompetrol S.A.. Această datorie a fost prevăzută în bugetul de stat pentru anul 2010, așa că toată lumea se aștepta ca să se aplice toate măsurile legale pentru a se recupera datoria.

Însă a trecut și scadența acesteia, iar KMG a cerut o reeșalonare a datoriei și a ieșit în presă asigurând opinia publică de faptul că își vor plăti (până la urmă) datoria restantă.

Doar că presa de azi scrie despre o declarație a noului CEO de la KMG, care admite ca soluție de rezervă o răscumpărare a acțiunilor de la statul român, în cazul în care acesta s-ar face din nou proprietar pe acțiunile Rompetrol, în baza datoriei neachitate.
Problema se pune: presupunând faptul că statul român își va asuma acțiunile Rompetrol pentru ca apoi să le revândă celor de la KMG, cazacii le vor cumpăra mai scump sau mai ieftin decât prețul de 600 de milioane de dolari ?

Gândesc așa pentru că suntem în România, locul unde statul este cel mai prost administrator și orice companie cu creierul la purtător nu poate să nu speculeze acest lucru. Având în vedere că știm cine este în spatele KMG, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, nu cred că datoria este o problemă foarte mare. Doar că cei care gândesc strategiile financiare ale cazacilor s-ar putea să-i fi sfătuit să nu-și plătească datoria și să răscumpere acțiunile de pe bursă după eventuala preluare a acestora de către statul român și să facă astfel profit. Iată și cum:
KMG nu-și plătește datoria, statul român devine proprietar pe acțiunile Rompetrol (în limita datoriei), la prețul negociat în contractul de vânzare inițial (???). Statul român va tranzacționa acțiunile la Bursă ca să își recupereze sumele înscrise în buget, doar că acțiunile Rompetrol nu vor mai valora atât de mult, pentru că neplata datoriei către statul român va afecta mai mult ca sigur cotația acestora. KMG are drept de „prim cumpărător” pentru aceste acțiuni și le va cumpăra la un preț mai mic. Astfel vor plăti mai puțin de 600 de milioane de dolari și vor realiza un profit din această acțiune și anularea provizionului pe care îl constituiseră mai mult ca sigur în contabilitate. Profitul lor va reprezenta țeapa dată statului român și va fi suportată bineînțeles de toți cei care mai muncim în țara asta.
Dacă la această teorie se mai adaugă și puțină „bunăvoință” din partea oficialilor de la București, KMG având un lobby puternic, atunci pare mai mult ca sigură. Singura soluție ar fi ca cei de la FMI, care ne hrănesc deocamdată obezul stat aflat în sevraj monetar, să sară ca arși la auzul acestei teorii și să-i muștruluiască puțin pe ai noștri. Dar am încredere în „verticalitatea” celor de la FMI nici cât negru sub unghie …

În fiecare an toți brașovenii stăm cu emoții dacă se desfășoară sau nu festivalul „Cerbul de Aur” (pentru cei pentru care acest festival chiar inseamna ceva). Pentru că la SRTV, deținătoarea mărcii, se tot schimbă conducerea și unii directori au impresia că dacă sediul social este la București, atunci restul țării nu mai contează.
Sau mai bine realizăm tot felul de emisiuni tâmpite gen „Conviețuiri – Miting de solidaritate pentru eliberarea soldatului israelian Gilad Shalit” (fără nicio legătură cu naționalitatea acelui soldat) decât să facem un festival internațional care este unul dintre puținele pe care le mai are România.

Chiar dacă nu se desfășoară în București și nu poate câștiga atât de mulți bani din vânzarea de bilete, cu un marketing serios și niște invitați de calibru TVR ar putea vinde minutele de publicitate cu bani serioși. Plus că dacă tot avem parteneriate internaționale am putea să îl transmitem și pentru românii din străinătate, mereu mai interesați de ce se întâmplă în țară decât cei de aici. Nici San Remo nu se organizează la Roma …

În fiecare an aceeași placă: nu sunt bani, e criză și așa mai departe. Dar dacă te uiți pe ce cheltuie banii SRTV, te crucești. Este o mașină de pompat bani în buzunarele unor șmecheri, în detrimentul nostru.

CERBUL DE AUR ESTE AL BRAȘOVENILOR, iar autoritățile publice locale ar trebui să facă demersurile necesare pentru cumpărarea mărcii pe care o deține SRTV. Pun pariu că dacă Adrian Sârbu și PRO TV ar realiza Cerbul, ar avea și audiență și tot ce-i trebuie unui spectacol pentru ca să fie cu adevărat un show. Pentru că televiziuni gen PRO TV știu să promoveze și să vândă un brand cum e acesta, mai ales că are o tradiție în spate.

Am creat o petiție online prin care putem influența conducătorii noștri locali să înceapă demersurile pentru achiziționarea de la SRTV a mărcii „Cerbul de Aur” și organizarea festivalului în parteneriat cu alte televiziuni. O puteți semna și voi AICI.

Legea 215 / 2001 specifică faptul că dacă un consilier local este exclus din partidul de pe lista căruia a fost ales, își pierde automat calitatea de consilier local, iar acest aspect trebuie constatat în prima ședință de consiliu. Partidul propune o persoană care să ocupe postul rămas astfel vacant.

Consilierul local reprezintă, în accepțiunea cea mai simplă, un trimis al locuitorului unui oraș/comună/municipiu în conducerea acestora. Este o persoană care reprezintă voința unor oameni în fața autorităților, de aceea Consiliul Local are rol decizional.

Faptul că acești consilieri sunt aleși pe o listă de partid și nu uninominal, cum ar fi normal, le pune acestora o problemă de legitimitate și de reprezentativitate. Adică oricine face parte dintr-un partid puternic și care are un loc bine plasat pe listă, poate fi ales consilier, fără ca oamenii pe care îi reprezintă să știe cine este sau care sunt proiectele sale.
Astfel se ajunge la hegemonia primarilor, care de obicei sunt persoanele cărora consilierii locali le datorează posturile obținute. Așa că ei ajung de cele mai multe ori spectatori de lux la ședințele de Consiliul Local, mașini de vot care nu știu și nici nu vor să știe cam ce votează.

Încercând  să ne imaginăm cum ar fi dacă fiecare zonă și-ar alege consilierul local și acesta nu ar mai putea fi schimbat după bunul plac al șefilor de partid, ne dăm seama că cetățenii ar fi mai implicați în luarea deciziilor decât acum iar consilierii locali ar fi direct responsabili în fața oamenilor pentru deciziile care sunt luate în ședințele de Consiliu și ar fi mai independenți de dorința politică.

Ar putea fi o inițiativă bună din partea parlamentarilor noștri, aleși uninominal.

1. Rata șomajului de 9,5%.

2. Sistem bancar în colaps.

3. Economie prăbușită.

4. Sistem sanitar în curs de prăbușire.

5. Dependență energetică de țările arabe.

Happy 4th of July!

PSD şi-au ales şi ei conducerea la nivel de judeţ.

Preşedinte este … nici nu ghiciţi ! Constantin Niţă !!!!

Emil Niţă a fost ales vicepreşedinte. Este reintrarea oficială a domniei sale în politică, după ce a crezut şi el că a ieşit Geoană preşedinte şi din funcţia de viceprefect a băut un şpriţ cu cei de la PSD, după ce jurase strâmb credinţă altei cauze ca să rămână în funcţie.

Deci nicio schimbare la PSD, doiniţa continuă.

Tot mă întrebam când o să se termine odată cu filmul “Sex and the city”, nu de alta dar am văzut serialul, a fost ok, am văzut şi primul film, deja erau fetele cam lăsate şi îl voi vedea şi pe al doilea mai mult ca sigur, soţia mea se ocupă de treaba asta …

Terifiat de acest gând, îmi imaginam cum va arăta Samantha cea plină de dorinţe în episodul 2, cu bărbia în loc de decolteu şi Carrie cea romantică şi cu puţină chelie la spate, Miranda arăta în primul film ca o mumie egipteană iar aia mică, Charlotte, cea de care toată lumea se mira că are faţa de copil, începuse şi ea să se maturizeze … la 50 de ani.

Resemnat deschid netul şi găsesc acest un articol cu acest titlu:

Sex And The City 3, anulat.

E ok, mă bucur că mai există oameni normali la cap care consideră că cele trei mămăi nu mai pot face altceva, decât legănatul nepoţilor. Dar mă întreb cum de ele se gândeau că mai pot face încă un film, ce părere bună trebuie să aibă despre ele …

Îmi şi imaginez care ar fi fost titlurile pentru filmele ce ar fi urmat, după mintea lor:
Sex and the city 3: The menopause.
Sex and the city 4: The great journey.
Sex and the citz 5: Sex and the after-life.

Suntem de râsul lumii !!!

3 zile a rezistat italianul Giuseppe Materazzi la FC Braşov.

Nu că l-aş plânge, singura sa calitatea de până acum era că este tatăl jucătorului Marco Materazzi, campion mondial în 2006 cu naţionala Italiei. Doar că mi se pare o aberaţie să anunţi cu surle şi trâmbiţe venirea unui antrenor, să îţi propui nişte obiective irealizabile, având în vedere că mai ai pe la club vreo doi jucători şi femeia de serviciu, pentru ca apoi să îl dai afară după trei zile.

Orice antrenor cu capul pe umeri nici nu ar mai vrea să audă de FC Braşov după acest eveniment.

În România Statul a tăiat din suma acordată pentru copiii instituționalizați, dar nu și din cea pentru deținuți.

Ordonanţa de Urgenţă 55/2010 reduce cu 20 la sută sumele alocate pentru hrana copiilor instituţionalizaţi sau a persoanelor cu handicap, însă exceptează de la această diminuare bugetul pentru hrana persoanelor private de libertate.

Adică dacă intri la pușcărie ești mai prețios decât dacă ești handicapat sau copil instituționalizat.

Nu pot fi decât mirat de această decizie, mai ales că deținuții au capacitatea de a-și câștiga venitul, unii chiar desfășurând activități lucrative în cadrul acțiunilor de reintegrare socială.
Cei care sunt în ultimul an de detenție chiar au dreptul să meargă la muncă între 8 și 17, apoi se întorc la penitenciar. Pentru aceste activități, penitenciarul emite o factură către firma care scoate la muncă un deținut, factură de vreo 1200 lei / lună. Dacă deținutul iese la muncă mai beneficiază și de scurtarea pedepsei. În plus, primește la eliberare și o cotă parte din banii pe care i-a atras prin munca sa.

De ce nu putem să-i scoatem pe deținuți la muncă în mod organizat și să-și câștige traiul ?