Archive for September, 2009

„ Nimica nu rămâne din visurile mele;
Din visul meu de astăzi, din visul meu de ieri, —
O rază de lumină căzută dela stele,
O floare scuturată din alte primăveri…

Nimic nu-i veşnic, iată, doar trecerea spre moarte
Uşoară, fără ştire, — e singurul etern.
Şi peste-atâtea visuri şi sbuciumări deşarte,
Ca stavilă pe toate, doar clipele s’aştern…”

Mihail Săulescu – „Durerea lui Faust”

Dacă s-a întrebat cineva vreodata ce e cu statuia de pe DN1 de la intrarea în Predeal (sau nu știe), aflați că este un monument închinat poetului Mihail Săulescu, care s-a stins din viață la data de 30 septembrie 1916 pe frontul de la Predeal, în timpul primului război mondial.
Se spune că după ce a fost ucis i-a fost spintecat stomacul și i-au fost scoase intestinele, care i-au fost puse în jurul gâtului. Momentul tragic este reprezintat de monumentul de la Predeal, care se numește „Înger înaripat”.

Vă invit să-i citiți poezia, este foarte aproape de stilul lui Mihai Eminescu.

Ministerul IMM-urilor a făcut în luna Septembrie mai multe propuneri legislative, menite să relanseze economia românească. Despre una dintre ele și anume facilitarea accesului tinerilor sub 35 de ani la mediul de afaceri, am povestit săptămâna trecută aici.
Un alt proiect de lege din același pachet este Legea Holdingurilor, o inițiativă care era așteptată de ceva vreme de către mediul de afaceri din România.

Aceast proiect de lege ar reglementa activitatea așa-numitelor grupuri de societăți legate, care există în economia noastră dar care nu au deocamdată un statut juridic aparte, fiind privite ca entități separate de către autorități și mediul de afaceri.

O societate este legată atunci când o altă entitate deține o cotă de participare care îi poate asigura controlul asupra deciziilor care se iau în adunarea generală a acționarilor sau asociaților. În acest caz, conform proiectului de lege, cele două societăți ar putea semna o cartă prin care sunt recunoscute principiile directoare, practic, regulile grupului. Aceasta ar trebui înregistrată la Registrul Comerțului și astfel s-ar naște un holding.

Dacă întoarcem pe toate părțile acest proiect de lege, observăm câteva lucruri pozitive dar și unele negative:

Aspectele pozitive ar fi:

- conturarea unei imagini mai clare asupra mediului de afaceri, cristalizarea acestor grupuri va genera o imagine mai fidelă asupra piețelor și va reuși să dea noi pârghii de control asupra lor din punct de vedere al concurenței;
- limitarea numărului fraudelor făcute de către firmele care sunt, aparent, independente, dar în realitate sunt controlate de aceleași persoane fizice sau juridice și atragerea răspunderii holdingului pentru acțiunile filialelor;
- posibilitatea cumulării rezultatelor financiare ale entităților și accesul mai facil la finanțări;
- posibilitatea sprijinului financiar sau de orice altă formă între societățile aflate în holding, care în acest moment este sancționat de legea 31/1990;
- reglementarea prestațiilor între societăți ale aceluiași grup,  la care Fiscul privește cu foarte mare neîncredere în acest moment;
- pentru patronate ar aduce unele avantaje fiscale, prin posibilitatea de a compensa taxa pe valoarea adăugată sau impozitul pe profit datorate de una dintre societăți cu cele de recuperat ale altei societăți din holding.

Aspectele negative ar fi:

- tocmai aspectele pozitive de la ultimul punct, care se pot constitui în avantaje fiscale ale holdingurilor, se vor întoarce împotriva statului, care va colecta mai puține taxe de la contribuabilii aflați într-un holding. În acest moment, indiferent de structura acționariatului, colectarea se face individual, adică dacă ai de plată, plătești, iar dacă ai de recuperat, recuperezi, dar după un control fiscal, sau compensezi cu ce vei avea de plată în viitor. Adică statul ia mai mult. În momentul în care firmele din holding vor începe să își compenseze obligațiile între ele, statul va încasa și mai puțini bani, ceea ce poate genera o criză la bugetul de stat mai mare decât cea care există deja.

Ținând cont de acest ultim aspect, ajung la concluzia că nu vor mai conta aspectele pozitive ale acestui proect de lege, sau că tocmai aspectele pozitive ale acestui proiect de lege îl vor face indezirabil pentru Guvern. Statul își va cere partea, iar dacă Guvernul își va vedea amenințată sursa de venit, acest proiect de lege, probabil, nu va trece.

Am fost la Bran, oi nu am văzut, bașca răvășite.

Am văzut un festival câmpenesc de campanie electorală la Tohan, care încurca traficul pe drumul național, și o dispunere jalnică de brânză încinsă de soare și de pastramă de oaie cu muște pe ea, în centrul Branului.

Ajuns în Bran după ce am stat la coadă preț de o oră, puțin agasat de privirile insistente ale lănțăilor burtoși care își fac veacul pe acolo, am găsit într-un târziu loc de parcare. După ce m-am certat un sfert de oră cu idiotul care parca mașinile, pentru că el nu vedea că de fapt ESTE loc de parcare acolo unde parcasem eu (așteptau în spatele meu un gipan cu două pițipoance blonde care cotizaseră înainte), m-am trezit brusc și m-am decis că îmi fac rău să țin de vorbă toți idioții și am plecat. Înspre castelul Bran.

Ajuns în fața castelului, am regăsit același talcioc cu bâte din lemn, cu măști hidoase reprezentând tot felul de carcalaci, piei de oaie, tăietoare de pâine, mărgele din lemn și alte acareturi. Nimic tradițional, nicio legătură cu oile răvășite.

Mă îndrept înspre parcul de peste stradă, unde trebuia să fie miezul din kurtoș. Trec prin spatele unei bodegi, violez proprietatea privată a unui cetățean (CULMEA BRANULUI !!!),

ca să trec strada prin fața mall-ului cu fast food și cinema multiplex de peste drum de castel (tradițional, nu ? cine i-o fi dat autorizație …) și să ajung în părculețul cu pricina.

Pe lângă mine trece domnul (fost deputat, senator, posibil consilier) Vasile Bran. Îl salut.
Vizibil preocupat cu probleme importante ale omenirii, de care nu îl mai întreabă nimeni, nu mă vede. Nu-i problemă, nu ne supărăm așa ușor. O fi auzit că sunt zilele Branului și a crezut că îl serbează cineva, cred că era dezamăgit când a văzut că nu pentru el erau festivitățile …

Intru pe poarta părculețului. Pe partea dreaptă erau înșirați aceiași producători de brânză și pastramă pe care îi găsești în piețele brașovene, pe partea stângă niște țoale din tot felul de blănuri și piei de cocomârlă, iar în centrul atenției erau doi lăutari, cățărați pe o scenă sub un castan. Unul cânta (fals) iar celălalt apăsa cu foc pe clapele unei orgi, asta când nu dădea la o parte frunzele care cădeau din castan. Din când în când îi mai cădea câte o castană peste clape, ceea ce elibera din orgă câte o notă total aiurea. Nu-și dădea nimeni seama, așa că băieții îi dădeau înainte.
Le mai cădeau castane și în cap (castanul era meloman, sau auzise și muzicanți mai buni).
Brânza era arsă de soare iar pe pastrama care bătea deja în verde se zbenguiau în voie niște muște. Am fugit repede afară chinuit de greața pe care imaginile văzute mi-au provocat-o, că am fost și bolnav când eram mic.

Am plecat din Bran, dezamăgit.

Nu aveam chef să merg acasă, așa că am luat-o înspre Predeal. Am oprit la Pârâul Rece, locul copilăriei mele. Am oprit la fostul hotel Bucegi din stațiune, acum se cheamă Bucegi Porțile Regatului. Mâncarea a fost foarte bună și servirea la fel, mi-am mai revenit din răvășeala pe care mi-o provocase imaginea pastramei cu muște. Dacă aveți chef de o plimbare prin stațiune și de papa bun, vă recomand să mergeți acolo.

De pe Videonews, via Antena3.

R: Bianca, ai făcut sex cu Botezatu ?

B: Da !

R: Și cum a fost ?

B: Am experimentat ceva nou. Ca preludiu, m-a pus să-i port chiloții pentru bărbați, mi-a băgat un ciorăpel în partea din față și mi-a spus să cânt ”Steaua e numai una”. Apoi m-a pus să beau o sticlă de bere și să i-o râgâi pe toată în ureche !!!

R: Și, apoi ?

B: Apoi a adormit cu poza lui Cabral în brațe, cred că era foarte obosit.

Antena3.ro: „PSD a aruncat mănuşa PDL în războiul electoral “prinde orbul scoate-i ochii”. Ministrul de Interne, social-democratul Dan Nica a susţinut vineri că deţine informaţii conform cărora nu mai există niciun autocar liber de închiriat în perioada 22 noiembrie şi 6 decembrie. În opinia ministrului Internelor , fie românii se pregătesc fie pentru turism la mănăstiri, fie “cineva s-a hotărât să organizeze turism electoral”.”

Râsul naibii, te pomenești că ați căutat să închiriați niște autocare și erau luate toate …  Ai naibii pedeliști, s-au mișcat mai repede …

Dar vouă de ce vă trebuiau ???

- Dă prehoritate rumâne că sperii hanimalu și te spurc de nu te mai spală nici la Nufăru’ !!!

După Eleva Porno și Sexy Brăileanca, iat-o și pe Sexy-halterofila !!!

Oare ce mai urmează ???

Când vorbim despre campaniile electorale vorbim despre un viespar care se dezlănțuie pe o perioadă dată de o lună și în care se întâmplă multe lucruri pe care nu ni le putem explica. Toată lumea atacă pe toată lumea, toată lumea primește gratuități, pornind de la pixuri, șepci și brichete, până la legi de salarizare și sporuri viitoare. Toți candidații ne zâmbesc de pe stâlpi, panouri, se încing grătarele, cântăreții au de lucru, familiile se dezbină pe motiv de susținere a unui candidat sau a altuia, se asfaltează ulițele la comune și multe altele.
Partea pe care nu o vedem este cea prin care se finanțează campaniile electorale. Am împărțit costurile unei campanii electorale în două capitole de cheltuieli: cele făcute de Stat (Cost instituțional) și cele făcute de către partidele politice (Cost al partidelor politice), pe care le dezbatem mai jos.

Cost instituțional
Guvernul va aloca peste 152 de milioane de lei pentru organizarea alegerilor prezidențiale din toamna acestui an, potrivit unui act normativ, discutat în ședința de miercuri 23 septembrie, a Executivului.
Practic această sumă reprezintă mai mult decât dublu față de cele 64,1 milioane din anul 2004.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Organizarea și dotarea secțiilor de votare: birouri, mese, scaune, cabine de vot, urne, ștampile, tuș etc;
- Plata observatorilor din secțiile de votare și a membrilor comisiei, a membrilor Birourilor Electorale și a tuturor persoanelor implicate în procesul electoral;
- Tipărirea și transportul buletinelor de vot;
- Achiziționarea de către A.E.P. de tehnică de calcul și componente hardware necesare pentru procesul electoral;
- Achiziționarea de camere de luat vederi, obligatorii în acest an în secțiile de votare;
- Montarea panourilor electorale din orașe, municipii, comune;
- Alte cheltuieli.

Cost al partidelor politice
Suportat de către partidele politice care au candidat la Președinție.
Pe ce se cheltuie acești bani:
- Sondaje;
- Promovare electorală:
*crearea de spoturi electorale
*apariții media, presă etc.
*sondaje de opinie
*materiale de campanie: pixuri, brichete, agende, afișe, pliante etc.
*panotaj electoral
*organizare de evenimente
*plata activiștilor de partid
*donații
*altele
- Plata consultanților politici;
- Cheltuieli de logistică;
- Altele.

Conform unui studiu făcut de cei de la Institutul de Politici Publice (IPP) în anul 2004, principalele formațiuni politice implicate în acea campanie, PSD și PC, pe de o parte și alianța PNL-PD, de cealaltă parte, au raportat la finalul campaniei cheltuieli de circa 1 milion de euro. Acestea au fost cheltuieli raportate de partidele politice din timpul campaniei electorale. Să nu uităm însă că mai există în orice campanie o parte a costurilor care sunt suportate direct din buzunarul propriu al membrilor de partid, nici de „micile atenții” pe care unele firme le fac partidelor politice care sunt, sau urmează să fie, la putere. Adică discounturi senzaționale, uneori chiar de 100%.
Așadar putem afirma că un cost real al unei campanii este de zece ori mai mare decât cel raportat către Curtea de Conturi, la finalul campaniei electorale. Ajungem astfel la cifra de 10 milioande de euro de partid, cheltuiți în 2004.
Trebuie să facem și o precizare: există și o bază legală în care se fac aceste cheltuieli de campanie. Conform legii finanțării partidelor politice, limita maximă pe care un partid politic o poate cheltui într-o campanie este de 25000 de salarii de bază minime brute pe țară, adică vreo 3,5 milioane de euro.
Se pare că anul acesta sumele neoficiale vor fi duble decât în 2004. Un prim semnal a fost dat de către Guvern, care a pregătit o sumă peste dublul celei care a fost alocată în 2004.
Dan Andronic, un cunoscut analist politic, a declarat pentru Ziarul Financiar că în acest an campania electorală pentru Președinția României este o piață de 50 de milioane de euro. Ne bazăm pe afirmația sa ca fiind una realistă, deoarece chiar el a declarat că a încasat 500000 de euro de la PNL într-o campanie electorală.

————————————————————————————————————————————————————

- Așadar, de unde provin și cum se cheltuie diferențele de bani dintre donațiile membrilor de partid și costurile reale ale unei campanii electorale ?
Dacă studiem structurile unor partide politice, vom vedea că în jurul lor roiesc tot felul de firme care sunt abonate la contractele cu statul, oameni mai mult sau mai puțin politici care caută funcții influente sau doar locuri de muncă. Sunt prezenți la toate partidele și fac parte din apanajul normal al acestora. La prima vedere am fi tentați să spunem că nu este normal să fie așa, dar dacă studiem istoria, vedem că fiecare eveniment a trebuit să fie finanțat de către cineva, iar definiția unui partid politic este o asociere de oameni care au interese comune.
În schimbul sprijinului acordat în campania electorală, acei oameni cer posturi și favoruri. Aici este primul pas spre traficul de influență și favoritismul politic, două caracteristici care nu sunt specifice doar României și se întâmplă la toate casele mari.

Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu și Emil Boc au ieșit azi la cafteală.
Au rezultat multe momente comice. Totuși, e tragic faptul că în loc să se ocupe de soarta țării, ai noștri se ocupă de stand-up comedy.

Reprezentanții partidelor parlamentare de pe scena politică din România, ca să fie siguri de votul propriilor reprezentanți la problema moțiunii de cenzură, au cerut ca votul să fie prestat cu bilele la vedere.

Astfel pricepem că „bilele” parlamentarilor se află la șefii de grup și pentru a nu le fi strânse cu menghina de către aceștia, trebuie să voteze cu bilele la vedere.