Archive for November, 2009

A mai apărut o tură de stenograme.

În care cel mai fin băiat de pe sticlă, Bogdan Chirieac își bagă și-și scoate.

Cea mai interesantă mi se pare povestea cu Geoană, care nu-și plătește cheltuielile de campanie pentru că știe că nu are șanse. La cum se așează lucrurile, se pare că după campanie nu-l va mai găsi nimeni pe Geoană.

Toate discuțiile sunt AICI.

Nu mai pot cu ăștia la televizor. Aseară s-a vorbit numai despre cum s-au întâlnit Bogdan Chirieac, Sorin Roșca Stănescu (S.R.S.) și Cătălin Macovei (C.M.), șeful ANI, la un restaurant de pe malul unui lac, la un mic șantaj.

La Antena 3 la Gabriela Firea, invitați erau Bogdan Chirieac și Cătălin Macovei. S.R.S. era prin telefon.

S-au certat acolo preț de o oră. Cert este că din toată povestea, cred că am reținut esențialul:

Bogdan Chirieac era prieten cu C.M., dar mai prieten cu S.R.S., pe care a vrut să îl ajute să facă rost de niște informații de la C.M., printr-un șantaj pus la cale de acesta. Era un șantaj care nu trebuia să pară șantaj. Aparent ei s-au întâlnit la un șpriț, ca între prieteni, iar S.R.S. i-a pus pe masă lui C.M. un contract de împrumut de 100000 de euro între două persoane fizice, pe care acesta se semnase, dar ca martor. Vroia să obțină ceva informații despre conturile bancare ale unor miniștri PD-L.

Doar că Macovei s-a „însemnat” dinainte că va urma ceva și s-a dus cu aparatul de ascultat după el. Și i-a prins pe cei doi porumbei cu șantajul, iar pe Chirieac cu amantă. Și i-a dat pe post, să vadă toată lumea cum lucrează „presa independentă” din țara noastră.

Citeam un articol de pe Inpolitics.ro despre viitorul lui Mircea Geoană, în cazul în care va ajunge președinte. Radu Mazăre, cel mai slobod la gură din PSD, a declarat că Geoană va fi marioneta baronilor locali din partid.

„Se va schimba, pentru că dacă va fi preşedinte, o să vin şi eu, şi Nichita, şi ca mine, ceilalţi primari ai PSD-ului, că aşa ne-am obişnuit, şi aşa l-am obişnuit ca preşedinte, şi o să intrăm la Cotroceni şi o să batem cu pumnul în masă, o să spunem că trebuie modificate lucrurile.”, zice Mazăre într-o declarație la Realitatea TV.

Mazăre a vrut să spună un lucru pozitiv, acela că Geoană va fi un președinte care va asculta de oameni, dar a spus în fapt un lucru pe care toată lumea îl bănuia. Acela că Mircea Geoană va fi o păpușă scoasă în față, iar în spate baronii vor face jocurile.

Îl tot auzeam pe Mircea Badea folosind cuvântul „meltean” și bineînțeles că mi l-am însușit și eu foarte repede, că deh, vorbitul ca Badea e sport național.
Am vrut să explorez semantic toate nuanțele acestui cuvânt și l-am dat „serci pe găgăl”. DexOnline dă explicația de mai jos:

MELTEÁN, melteni, s.m. 1.Tzaran bashit cu 4 clase, 2.Oier necinstit, 3. Papagal vopsit in culori de cioara, 4. Manelar – Mamaligar

Nu știu dacă cine a scris acea explicație este avizat, sau dacă acel site este cel oficial al Dex. Oricum, explicația este destul de plastică, iar cel care a scris-o, sigur nu ține cu Steaua (sau poate ține, acum nu se mai știe).

Eu am o explicație mai personală a cuvântului meltean:
Ieri seară am ieșit în oraș. Un local pe care îl știam, comandăm ceva de ronțăit, ceva de băut. La un moment dat, după vreo jumătate de ceas, simt și eu nevoia să merg și anume la WC. Băusem o bere și trecuse ca trenul prin mine. AM o mare problemă cu WC-urile publice, de câte ori intru încerc să nu ating nimic. Fobie septică de om nebun…
Așa că folosesc, mă scuzați, pișoarul. Lângă mine se plantează un lănțău cu ceafa groasă, de vreo 200 de kg, care tocmai terminase de răcnit în gura mare la cele două bucăți de pipiță cu care era în restaurant și vroia să se ușureze de povară. Nu că ar fi avut nevoie, elimina ușor toxinele din corp prin pori, motiv pentru care cămașa pe care o purta era vizibil udă pe la subțiori.
Scoate obiectul muncii și începe treaba. La un moment dat, simt cum privirea lui mă scrutează. E boala aia tâmpită a bărbaților de a se uita în pișoarul de lângă. Deh … competiția asta.
Îl privesc, îl întreb „vă cunoașteți ?”, motiv pentru care se blochează și se înroșește ca o fată mare. Își continuă liniștit treaba. Eu tocmai îmi aranjam cureaua și vroiam să mă mut la chiuvetă, când, respirația (grohăiala) pe care i-o auzisem până atunci se oprește brusc, toată carnea de pe el se strânge într-un mare spasm corporal. Credeam că face infarct. Dar nu era să fie infarct (din păcate), din toată încordarea sa a rezultat o mare scuturare de energie, cu bașii de rigoare și cu interjecția de relaxare care a urmat-o: „Aaah ! ”.
Nu mai știam cum să mă spăl pe mâini mai repede și să ies naibii de acolo. El își închide relaxat fermoarul și vine la chiuvetă. Uitându-se la mine în oglindă, exclamă zâmbind, mulțumit așa cu sine: „Mă scuzi, șefu’! Da’ știi cum e, pișatu’ fără bășini e ca nunta fără lăutari!”.
Zâmbesc acru, tac din gură, fac stânga-mprejur și ies pe ușă. Mă pun la masă, încă vizibil marcat de întâlnirea cu bășinosul. El iese din WC și se așează la masă, continuînd să râdă zgomotos cu cele două pițipoance cu care era la masă.

Ei, în cartea mea, ăla este un meltean. I se potrivesc toate cele patru definiții, plus a cincea: bășinos în public.

De mult timp vroiam să pun melodia asta pe blog, dar tot am uitat.
Enjoy !

„IAR CÂND ADORM SPRE DIMINEAȚĂ
ÎMI REPROȘEZ DE LA-NCEPUT
CĂ N-AM LUAT TOTUL DE LA VIAȚĂ
ȘI NU I-AM DAT CÂT AȘ FI VRUT”

Niciun cuvânt nu poate descrie ce a însemnat Gheorghe Dinică pentru teatru, film și chiar și muzică.
Este actorul meu preferat, iar ziua de azi va rămâne în istorie ca o zi neagră pentru România.
S-a stins omul, dar opera sa va rămâne mereu vie în sufletele celor care au avut șansa de a-l privi jucând.
Dumnezeu să îl odihnească în pace !

În weekend am văzut „derby-ul” etapei, între Dinamo și Rapid. Meciul în sine a fost submediocru, jucătorii alergau aiurea pe teren. S-a terminat 1-1, indecis, jucătorii ambelor echipe fiind la fel de gloabe. Lângă mine, un dinamovist și un rapidist se „alintau” pe rând cu tot felul de apelative, gen „milițian” sau „cioară”.

Jocul de fotbal în sine nu mai prezintă niciun interes. Declarațiile conducătorilor sunt cele care fac spectacolul. Majoritatea sunt niște cefe groase, recent îmbogățiți din afaceri „de sezon” gen imobiliare, bișniță etc., care au o plăcere deosebită în a se vedea la televizor. Cu cât e omul mai țărănoi prost, cu atât are mai mare succes la presă, care îl va urmări la fiecare pas, pentru a putea surprinde și vinde orice. Fac orice, schimbă antrenorii ca pe șosete, jignesc suporterii, țipă la arbitri, se ceartă la televizor în direct, se scuipă, se împacă, le este permis orice, pentru că „bagă bani”.

Săptămâna trecută am urmărit meciurile din Cupa UEFA (Europa League). Am luat bătaie aproape de la toți. Am observat că singura noastră bucurie era că Steaua a luat bătaie „doar” cu 3-1, pe când Dinamo cu 3-0.
Analizând am ajuns la concluzia că și cei din Liechtenstein s-ar bucura la fel, când echipa lor favorită ar lua bătaie „numai” cu 3-1. Deci avem un campionat de nivel de Liechtenstein.

Dar oare, cei de acolo se înjură la fel atunci când unul ține cu FC Balzers și celălalt cu FC Ruggell ? O fi unul „balzerez împuțit” și celălalt „cioroi ruggellez” ?
Oare conducătorii lor sunt tot așa de mediatizați ca ai noștri ? Oare au Bentley ? Oare crapă sămânță la tribuna oficială și-i strigă arbitrului că e vândut ?
Oare cât costă drepturile de televizare ale campionatului din Liechtenstein ? Sau cel din Feroe, că am auzit că majoritatea cluburilor din Liechtenstein joacă în campionatul Elveției ?

Oare de ce ne uităm noi ca fraierii, weekend de weekend, la niște analfabeți care aleargă ca idioții pe teren, la niște antrenori care nu sunt în stare să-și învețe elevii trei scheme, la niște melteni care „bagă bani”, la niște arbitri care „pun botul” la 2000 de euro, când la nivel european ei nu au nicio valoare ?
Oare de ce nu ne uităm la handbal, unde Oltchim și HCM Constanța mătură pe jos cu toate echipele din Liga Campionilor ?
De ce preferăm să ne uităm la o mizerie de fotbal, la dueluri gen „Nețioiu contra Condescu la table”,  „Oncescu contra Valahu” sau „John Cena cu Undertaker”, când am putea să îi chemăm la demonstrative pe campionul mondial Marian Drăgulescu sau pe Lucian Bute ?

Ce ar fi dacă toată România nu s-ar mai uita la Liga 1 și de mâine am deveni suporteri ai Real Madrid și ai Barcelonei ? Cred că cei de acolo și-ar scrie pe maieu „Gracias Romania” ca să arate la camere că ne prețuiesc atunci când dau gol, Joan Laporta nu l-ar face cioroi pe Florentino Perez, suporterii de la peluza nord pe Nou Camp nu ar întreba „cine suge …. ?” pentru ca cei de la peluza sud să le răspundă „Joan Laporta!!!”. La fel cum lui Messi nu i-ar plăcea porecla de „prințul” și nici Kaka nu ar bea până dimineață în ziua unui meci important.

Ce-ar fi ?

Am văzut filmul. Era practic un material pregătit pentru a figura la „making of..” al concertului său.

Este interesant de văzut cum la 50 de ani și cu câteva zile înainte să moară, omul dansează și cântă și este plin de viață. FIlmul nu face decât să aducă o probă suplimentară asupra faptului că Michael nu a murit de moarte bună.

Fata asta cică are 19 ani (hm…) și a părăsit-o iubitul. A pornit un jurnal în imagini și caută pe cineva cu care să se răzbune pe cel care a părăsit-o.

Voi vă băgați ? Eu nu.

Speram și credeam că în 6 decembrie va lua sfârșit una dintre cele mai tumultuoase perioade pe care am trăit-o, cea în care din 2007 și până în 2009 am avut 5 campanii electorale.

În 2007 au fost europarlamentarele și suspendarea președintelui, în 2008 alegerile locale și parlamentare și în 2009 vom avea alegeri prezidențiale.

Se pare că imediat după terminarea celor din urmă ne vom pregăti de alegeri anticipate.