Banii tăi

Citeam azi comentariile referitoare la punctul de vederea al Preşedintelui asupra decapitalizării băncilor din România. Pe scurt, acesta a declarat că ” nici mie nu-mi place modul cum se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România. Ei dădeau cu buletinul credite, ei erau avertizaţi de guvernator şi acum dau lecţii la televizor, ceea ce e tipul de obrăznicie al celor care au dezechilibrat bugetul României şi acum dau lecţii “.

Ca om care studiază problema pot fi de acord cu afirmaţia Preşedintelui. Sunt rezervat în a califica reacţia bancherilor care au sărit azi ” ca arşi “, apărându-se cu afirmaţii de lemn de genul: ” noi am creditat Statul, nu ar trebui să fim criticaţi “.
În primul rând, au ignorat nuanţa afirmaţiei Preşedintelui, care nu se referea decât la posibilitatea redusă a băncilor de a sprijini mediul de afaceri. Pentru că înainte de 2008 băncile funcţionau ca nişte agenţi de vânzări ai banilor şi aruncau cu banii în stânga şi în dreapta. Faza de creditare doar cu buletinul este una de-a dreptul incredibilă, toţi insolvabilii ( ca să nu spun ţiganii ) primeau 10000 de euro pentru cumpărături pe care apoi le vindeau la jumătate de preţ şi banca nu avea ce să le mai ia. Dar băncile au mai aruncat cu banii şi pe tot felul de proiecte incredibile gen ” Towers Fundulea ” şi ” Corlate Residence “, care s-au oprit la faza de fundaţie şi nu s-au mai concretizat, dar banii s-au cheltuit. Firmele care deţineau aceste proiecte au intrat în insolvenţă şi băncile au rămas cu nişte active imposibil de valorificat în criză.
Ca să nu mai menţionăm de creditele acordate unor băieţi care au ” lăsat semn ” nişte terenuri supraevaluate …

Aşa că nu pot să nu fiu de acord cu Preşedintele când le bate obrazul pe astfel de teme şi nu rezonez cu durerea celor de la bănci care se zvârcolesc acum în chinuri. Şi cu toate că sunt un bun creştin, spun eu, nu pot să nu resimt puţină plăcere când văd că aleargă acum după bani ca muştele după … alte chestii. Îmi amintesc doar că întotdeauna când vroiam să iau un credit pentru dezvoltare nu aveam loc de ” towărşi ” şi ” rezidenşiali ” de doi lei. Acum trag ponoasele.

Totuşi, simt că Preşedintele se contrazice în anumite afirmaţii. Când am tras prima tranşă din împrumutul de la FMI, s-a spus că o parte din bani se vor duce în rezerva Băncii Naţionale pentru stabilizarea cursului şi o parte se vor da credit către băncile comerciale, spunea domnia sa atunci ” pentru repornirea motoarelor creditării “.

Nedumerirea mea se leagă tocmai de acest aspect. Dacă se ştia că băncile au aruncat cu bani aiurea, de ce le-am mai dat ? De ce nu am realizat un program de împrumuturi Guvernamentale cu dobânzi mici, destinat IMM-urilor ?
Cred că era mai sensibil şi economia ar fi avut numai de câştigat.

Magazinele erau goale azi că au crescut prețurile din cauza creșterii TVA. E criză.

Un prieten are o alimentară și spunea azi-dimineață că poate să plece în vacanță. A vândut ieri cât pentru toată luna iulie. Lumea s-a îmbulzit să cumpere alimente cu 19% TVA cât pentru o lună de foamete. Problema este că peste o săptămână vor trebui să cumpere altele, dacă  nu vor să mănânce hrană stricată.

Azi-noapte pe la 10 mergeam acasă. Am în drum o benzinărie, la care coada era de aproape un kilometru. La asta hai să spunem că e ok, că doar benzina nu e perisabilă. La coadă era și un bătrân care stă la două case mai încolo și mișcă mașina numai la sărbători legale. A ieșit să își facă plinul, care probabil îl va ține un an, cheltuind banii pe care trebuia să-i dea pe medicamentele de care are nevoie și săptămâna viitoare.

O rețea de magazine a anunțat că suportă ei diferența la prețuri cauzată de creșterea TVA. Nimeni nu ne spune că luna trecută au crescut cu 5% prețurile la raft, chestie pe care au simțit-o numai cei care cumpărau frecvent de acolo.

Altă rețea de magazine a anunțat că nu crește prețul la raft. Doar că ei afișează prețurile nete …

Aceasta este părerea mea despre recenta creștere a TVA de la 19 la 24%. Poate că nu cunosc toate datele problemei, dar mi se pare că am acționat în disperare, doar pentru a satisface condițiile impuse de FMI.

Poate că dacă demaram reforma Statului la timp, nu aveam nevoie de împrumuturile de la FMI și de clauzele acestora.

Poate că era mai bine să gândim de două ori înainte de a crește salariile bugetarilor și pensiile în fiecare an, înainte de fiecare campanie electorală. Sau să nu facem campanii electorale cu ajutoare sociale, să nu aruncăm banii administrațiilor publice pe chiolhanuri electorale. Orice ar fi, acum e prea târziu.

Ieri am vorbit cu reprezentanții unei firme cu capital străin, care desfășoară activitate în țara noastră. Spuneau că se mută în Bulgaria și livrează în continuare fără TVA în România. Acest lucru ne va costa.

Azi eram la un magazin alimentar. Niște muncitori veniseră cu 10 lei să cumpere două peturi de bere. Berea se scumpise de azi, era 7 lei. Au cumpărat numai o bere și au plecat. Deci va scădea consumul și se vor mai închide din firme, lucru care va duce la scăderea numărului de locuri de muncă.

Impozitarea tichetelor de masă și cadou nu o văd ca pe o măsură extraordinară, este efectiv o corecție care trebuia aplicată mai demult, dar nimeni nu și-a pus problema ca în expansiune economică să taie o facilitate de care se mai și bucurau niște ștabi din UDMR, acționari la principalele firme care tipăresc aceste tichete.

Măsura aceasta nu va îmbunătăți semnificativ încasările la Bugetul de Stat și nu va face decât să alunge din țară bruma de investitori străini care mai rămseseră. Mai vorbim la toamnă !

Așa se aude pe la București, că Guvernul condus de Emil Boc ar fi ajuns la concluzia că mai rău nu se poate, iar măsurile fiscale anunțate până acum nu au adus o creștere a încasărilor la Bugetul de Stat, cum era previzionat. Adică din toamnă s-ar putea să se schimbe optica în privința impozitelor aplicate persoanelor juridice, se va trece la încercarea de creștere a bazei de impozitare în locul creșterii cotelor de impozitare. Se vorbește inclusiv de negocieri care s-au purtat cu Comisia Europeana în legătură cu ceva facilități fiscale care s-ar putea acorda firmelor care investesc în Romania.

Dacă lucrurile acestea sunt adevărate și sursa mea e bună, atunci s-ar putea ca aceste măsuri să fie cea mai bună decizie pe care o poate lua un Guvern în condiție de criză, chestie care mă face să cred că, până la urmă, chiar există un plan și cineva chiar mai gândește prin birourile pline de fum de țigară de la București.
Ar putea fi revenirea din morți a unei țări, din punct de vedere economic, care chiar dacă este făcută în ceasul al XII-lea, ar fi binevenită și ar pune bazele unei relansări.

Totuși, dacă aceste măsuri nu sunt dublate de reducerea numărului de bugetari și de reforma statului, nici nu vor putea fi puse în discuție, pentru că orice relaxare fiscală ar duce la colaps. Pe lângă acestea ar mai fi combaterea evaziunii fiscale, creșterea gradului de absorbție al fondurilor europene, stimularea dezvoltării IMM-urilor și oferirea de facilități celor care reinvestesc în România profiturile obținute și cumpără produse românești.

Cam greu, dar nu imposibil. Pentru moment, putem doar spera.

Au apărut şi primele cifre oficiale privind comerţul internaţional, de la prietenii de la INSSE.

Facem mai bine decât în 2009, atât importurile cât şi exporturile au crescut, semn că s-au repornit producţia şi consumul. Creşterea exporturilor cu 23% şi a importurilor cu doar 14% sunt semne că românul e încă nesigur pe el şi mai aşteaptă puţin ca să vadă ce se întâmplă, înainte de a arunca cu banii.

Adică se întâmplă exact ceea ce sperăm cu toţii să se întâmple: Europa îşi revine şi ne trage şi pe noi afară din groapă. Putem doar să sperăm …

Raportul AICI.

Cam aşa ar trebui denumită moneda noastră naţională, conform cursurilor afişate azi.

Se aude că valoarea reală, fără echilibristica făcută de BNR pentru a menţine cursul, ar fi undeva pe la 6 lei / euro.

Ce ne aduce această creştere: creşterea tuturor preţurilor calculate în raport cu altă monedă decât RON, adică tot ce e de bază la noi: curent, carburant, gaz. Şi de aici se vor scumpi toate.

Trăiască dezvoltarea bazată pe specula imobiliară! Bine că am dat fabricile la fier vechi ca să facem loc zonelor rezidenţiale şi mallurilor mamut. Cine-o să muncească în ele şi cine-o să cumpere din ele rămâne de văzut…

Primita de la Ciprian Robu:

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei   mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape.  Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii.  Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de  plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata  expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe  piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa  creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si  BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.  VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o  prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor  consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

Nu stiu cine este autorul acestei demonstratii. Ea a circulat pe Internet. Cred insa, ca, pentru claritatea demonstratiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. Si o popularizare corespunzatoare.

Chiar daca nimeni nu invata nimic din lectiile istoriei. Si din crize…

Cam asta ne spune Guvernul cu ultimele tăieri care au fost anunțate azi de către consilierul prim-ministrului, Andreea Vass (mișto că au folosit o femeie pentru a anunța, sperau să mai scadă impactul social).

Mesajul a fost transmis și vreau să spun că impactul a fost cel mai prost posibil. Deci, dintre toate măsurile pe care le puteau lua, aceasta este cea mai prost inspirată și care afectează pe toată lumea.
Pot fi de acord că în nicio țară europeană concediul de maternitate nu durează 2 ani ci mai degrabă undeva la maxim 6 luni, dar nu poți să lovești într-o categorie oarecum sensibilă și care poate să afecteze atât de multe persoane.

Măsura va duce mai mult ca sigur la o scădere a natalității, pentru că orice femeie se va gândi de două ori înainte să nască.

Să privim și partea plină a paharului, știu că e o glumă scabroasă dar mi-a spus-o azi un prieten, că odată cu această măsură va crește piața anticoncepționalelor.

Sau pentru cine nu-și permite, post și rugăciune.

Cam asta au realizat cei de la Volvo când au testat noul sistem de frânare automată, cu care se laudă prin toate reclamele de la TV. Prost e că era toată presa de față…

Creșterea taxelor nu se face. Spuneau conducătorii noștri săptămâna trecută.

Ei bine, nu e chiar așa. Citind azi măsurile convenite cu cei de la FMI văd că, de fapt, reducerea veniturilor bugetarilor cu 25% nu este chiar singura măsură pe care o va lua Guvernul nostru:

- Impozitarea tichetelor de masă și a dobânzilor bancare.
O măsură care conține de fapt două măsuri. Prima dintre ele este o prostie, tichetele de masă fiind o măsură foarte rentabilă a angajatorilor de a suplimenta veniturile angajaților cu circa 160 – 170 RON / lună. Impozitarea acestora nu va aduce sume suplimentare la bugetul de stat ci va scădea veniturile personalului angajat, pentru că angajatorii se vor folosi de această măsură pentru a-și reduce costurile, că e „criză”.
Impozitarea dobânzilor bancare este o măsură care are un oarecare „aer european”, pentru că taxa pe necircularea banilor este una foarte des întâlnită în vest, unde nu se impozitează doar dobânda la o sumă ci și suma efectivă. Totuși, sper ca guvernanții noștri să impoziteze doar dobânzile de la depozite, nu pe cele de la contul curent.

- Pensionările anticipate vor fi înghețate de la 1 iunie 2010.
Adică nu mai puteți sta degeaba decât după împlinirea vechimii. Până atunci, munciți și plătiți cotizații. Că vă dăm noi pensii …

Bine, sunt conștient că aceste creșteri de impozit sunt foarte mici, pe lângă ce ar fi putut însemna creșterea cotei unice și a TVA. Dar oricum, politica Guvernului de a da aceste măsuri „cu țârâita” populației nu miroase a bine.