Un prieten are o alimentară și spunea azi-dimineață că poate să plece în vacanță. A vândut ieri cât pentru toată luna iulie. Lumea s-a îmbulzit să cumpere alimente cu 19% TVA cât pentru o lună de foamete. Problema este că peste o săptămână vor trebui să cumpere altele, dacă  nu vor să mănânce hrană stricată.

Azi-noapte pe la 10 mergeam acasă. Am în drum o benzinărie, la care coada era de aproape un kilometru. La asta hai să spunem că e ok, că doar benzina nu e perisabilă. La coadă era și un bătrân care stă la două case mai încolo și mișcă mașina numai la sărbători legale. A ieșit să își facă plinul, care probabil îl va ține un an, cheltuind banii pe care trebuia să-i dea pe medicamentele de care are nevoie și săptămâna viitoare.

O rețea de magazine a anunțat că suportă ei diferența la prețuri cauzată de creșterea TVA. Nimeni nu ne spune că luna trecută au crescut cu 5% prețurile la raft, chestie pe care au simțit-o numai cei care cumpărau frecvent de acolo.

Altă rețea de magazine a anunțat că nu crește prețul la raft. Doar că ei afișează prețurile nete …

Poate că dacă demaram reforma Statului la timp, nu aveam nevoie de împrumuturile de la FMI și de clauzele acestora.

Poate că era mai bine să gândim de două ori înainte de a crește salariile bugetarilor și pensiile în fiecare an, înainte de fiecare campanie electorală. Sau să nu facem campanii electorale cu ajutoare sociale, să nu aruncăm banii administrațiilor publice pe chiolhanuri electorale. Orice ar fi, acum e prea târziu.

Ieri am vorbit cu reprezentanții unei firme cu capital străin, care desfășoară activitate în țara noastră. Spuneau că se mută în Bulgaria și livrează în continuare fără TVA în România. Acest lucru ne va costa.

Azi eram la un magazin alimentar. Niște muncitori veniseră cu 10 lei să cumpere două peturi de bere. Berea se scumpise de azi, era 7 lei. Au cumpărat numai o bere și au plecat. Deci va scădea consumul și se vor mai închide din firme, lucru care va duce la scăderea numărului de locuri de muncă.

Impozitarea tichetelor de masă și cadou nu o văd ca pe o măsură extraordinară, este efectiv o corecție care trebuia aplicată mai demult, dar nimeni nu și-a pus problema ca în expansiune economică să taie o facilitate de care se mai și bucurau niște ștabi din UDMR, acționari la principalele firme care tipăresc aceste tichete.

Măsura aceasta nu va îmbunătăți semnificativ încasările la Bugetul de Stat și nu va face decât să alunge din țară bruma de investitori străini care mai rămseseră. Mai vorbim la toamnă !

Dacă lucrurile acestea sunt adevărate și sursa mea e bună, atunci s-ar putea ca aceste măsuri să fie cea mai bună decizie pe care o poate lua un Guvern în condiție de criză, chestie care mă face să cred că, până la urmă, chiar există un plan și cineva chiar mai gândește prin birourile pline de fum de țigară de la București.
Ar putea fi revenirea din morți a unei țări, din punct de vedere economic, care chiar dacă este făcută în ceasul al XII-lea, ar fi binevenită și ar pune bazele unei relansări.

Totuși, dacă aceste măsuri nu sunt dublate de reducerea numărului de bugetari și de reforma statului, nici nu vor putea fi puse în discuție, pentru că orice relaxare fiscală ar duce la colaps. Pe lângă acestea ar mai fi combaterea evaziunii fiscale, creșterea gradului de absorbție al fondurilor europene, stimularea dezvoltării IMM-urilor și oferirea de facilități celor care reinvestesc în România profiturile obținute și cumpără produse românești.

Cam greu, dar nu imposibil. Pentru moment, putem doar spera.

Facem mai bine decât în 2009, atât importurile cât şi exporturile au crescut, semn că s-au repornit producţia şi consumul. Creşterea exporturilor cu 23% şi a importurilor cu doar 14% sunt semne că românul e încă nesigur pe el şi mai aşteaptă puţin ca să vadă ce se întâmplă, înainte de a arunca cu banii.

Adică se întâmplă exact ceea ce sperăm cu toţii să se întâmple: Europa îşi revine şi ne trage şi pe noi afară din groapă. Putem doar să sperăm …

Raportul AICI.

Se aude că valoarea reală, fără echilibristica făcută de BNR pentru a menţine cursul, ar fi undeva pe la 6 lei / euro.

Ce ne aduce această creştere: creşterea tuturor preţurilor calculate în raport cu altă monedă decât RON, adică tot ce e de bază la noi: curent, carburant, gaz. Şi de aici se vor scumpi toate.

Trăiască dezvoltarea bazată pe specula imobiliară! Bine că am dat fabricile la fier vechi ca să facem loc zonelor rezidenţiale şi mallurilor mamut. Cine-o să muncească în ele şi cine-o să cumpere din ele rămâne de văzut…

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei   mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape.  Iata-l:

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii.  Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de  plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata  expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe  piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa  creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si  BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.  VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o  prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor  consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

Nu stiu cine este autorul acestei demonstratii. Ea a circulat pe Internet. Cred insa, ca, pentru claritatea demonstratiei, ar merita un premiu NOBEL pentru economie. Si o popularizare corespunzatoare.

Chiar daca nimeni nu invata nimic din lectiile istoriei. Si din crize…

Mesajul a fost transmis și vreau să spun că impactul a fost cel mai prost posibil. Deci, dintre toate măsurile pe care le puteau lua, aceasta este cea mai prost inspirată și care afectează pe toată lumea.
Pot fi de acord că în nicio țară europeană concediul de maternitate nu durează 2 ani ci mai degrabă undeva la maxim 6 luni, dar nu poți să lovești într-o categorie oarecum sensibilă și care poate să afecteze atât de multe persoane.

Măsura va duce mai mult ca sigur la o scădere a natalității, pentru că orice femeie se va gândi de două ori înainte să nască.

Să privim și partea plină a paharului, știu că e o glumă scabroasă dar mi-a spus-o azi un prieten, că odată cu această măsură va crește piața anticoncepționalelor.

Sau pentru cine nu-și permite, post și rugăciune.

Ei bine, nu e chiar așa. Citind azi măsurile convenite cu cei de la FMI văd că, de fapt, reducerea veniturilor bugetarilor cu 25% nu este chiar singura măsură pe care o va lua Guvernul nostru:

- Impozitarea tichetelor de masă și a dobânzilor bancare.
O măsură care conține de fapt două măsuri. Prima dintre ele este o prostie, tichetele de masă fiind o măsură foarte rentabilă a angajatorilor de a suplimenta veniturile angajaților cu circa 160 – 170 RON / lună. Impozitarea acestora nu va aduce sume suplimentare la bugetul de stat ci va scădea veniturile personalului angajat, pentru că angajatorii se vor folosi de această măsură pentru a-și reduce costurile, că e „criză”.
Impozitarea dobânzilor bancare este o măsură care are un oarecare „aer european”, pentru că taxa pe necircularea banilor este una foarte des întâlnită în vest, unde nu se impozitează doar dobânda la o sumă ci și suma efectivă. Totuși, sper ca guvernanții noștri să impoziteze doar dobânzile de la depozite, nu pe cele de la contul curent.

- Pensionările anticipate vor fi înghețate de la 1 iunie 2010.
Adică nu mai puteți sta degeaba decât după împlinirea vechimii. Până atunci, munciți și plătiți cotizații. Că vă dăm noi pensii …

Bine, sunt conștient că aceste creșteri de impozit sunt foarte mici, pe lângă ce ar fi putut însemna creșterea cotei unice și a TVA. Dar oricum, politica Guvernului de a da aceste măsuri „cu țârâita” populației nu miroase a bine.

În PNL a folosit o tactică foarte inteligentă, după părerea mea, cea a fluieratului în biserică. Adică era la putere alături de partidul său, dar părerile sale nu erau tocmai convergente cu cele ale liderilor din primul eșalon. Acest lucru l-a ajutat pe termen lung și a făcut din dânsul o alternativă viabilă la conducerea partidului, mai ales în momentele în care Călin Popescu Tăriceanu plătea tributul guvernării.

A urmat o perioadă în care s-a erijat (destul de bine) în singurul candidat la Președinție care vine din afara sistemului, cu toate că era un lucru neadevărat, motivând masele care tradițional nu mergeau la vot, să îi ofere încrederea. Acest lucru l-a propulsat în postura de lider suprem al opoziției, mai ales pe fondul crizei de imagine a PSD și chiar a născut vorbe care spuneau că dacă ar fi fost dânsul în locul lui Geoană în turul doi, azi am fi avut un alt președinte.

Acum s-au cam așezat lucrurile și după toate calculele urmează o perioadă destul de grea pentru opoziție, care și-a pierdut și majoritatea parlamentară. O așteaptă minim doi ani de secetă, fără campanii sau alte dezbateri, iar în fața acestei probleme, parcă tuturor le vine greu să plece la luptă, sau le e cam lene.
Crin Antonescu a sesizat acest culoar liber și vrea să dea el tema de discuție a acestei veri: creșterea taxelor. Așa că a făcut azi o declarație șocantă:

“PNL ia act cu stupoare şi indignare de intenţia Guvernului Boc-Udrea privind desfiinţarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit şi dublarea valorii taxelor şi impozitelor locale. Potrivit unui document de lucru al Ministerului Finanţelor, actualul Executiv are în vedere modificarea articolului 57 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, majorând la 25% impozitul lunar asupra veniturilor ce depăşesc 4.000 de lei, modificarea articolului 17 din aceeaşi lege pentru a aduce impozitul pe profit la 25% şi modificarea articolelor 251, 258 şi 263 prin care practic se dublează cuantumul taxelor şi impozitelor locale, cu obligarea contribuabililor de a plăti aceste sume în cursului anului 2010” (mediafax).

Treabă care nu ar fi tocmai cușer dar care a fost pe buzele raportorului FMI, Franks și care, dacă se dovedește a fi adevărată, ar putea arunca România într-un haos fiscal, care ar putea determina reorientarea marilor companii către țări mai „călduțe” din acest punct de vedere.

Și dacă acest lucru ar fi să fie adevărat, lucru puțin probabil (și un neinițiat și-ar da seama de consecințele dezastruoase), o astfel de declarație nu face decât să tulbure apele în economia românească și să bulverseze companiile. O astfel de declarație făcută de un lider al opoziției, într-o țară europeană, nu poate să fie decât luată în serios de către mediul de afaceri. Dacă mai adăugăm în ecuație și presupusa relație dintre Crin Antonescu și Dinu Patriciu, un actor foarte important al economiei, ajungem să bănuim că șeful de la PNL a obținut informații pe care noi nu le știm.

Din păcate, cei care fac bugete și previziuni economice pentru companiile mari, nu iau în calcul faptul că în România politica se face după ureche și fiecare spune pe gură cam ce visează noaptea.
Oamenii verifică informația din trei surse, după care o includ la capitolul „riscuri” din previziunile lor economice.

Și așa s-ar putea ajunge ca de la o declarație aruncată în scop politic să fie periclitată economia pe termen scurt. La nivel mare, de exemplu în Statele Unite, dacă liderul opoziției ar face o astfel de declarație și nu ar putea să o probeze, partidul său i-ar cere demisia.

Vom vedea.