Posts Tagged ‘guvern’

Așa se aude pe la București, că Guvernul condus de Emil Boc ar fi ajuns la concluzia că mai rău nu se poate, iar măsurile fiscale anunțate până acum nu au adus o creștere a încasărilor la Bugetul de Stat, cum era previzionat. Adică din toamnă s-ar putea să se schimbe optica în privința impozitelor aplicate persoanelor juridice, se va trece la încercarea de creștere a bazei de impozitare în locul creșterii cotelor de impozitare. Se vorbește inclusiv de negocieri care s-au purtat cu Comisia Europeana în legătură cu ceva facilități fiscale care s-ar putea acorda firmelor care investesc în Romania.

Dacă lucrurile acestea sunt adevărate și sursa mea e bună, atunci s-ar putea ca aceste măsuri să fie cea mai bună decizie pe care o poate lua un Guvern în condiție de criză, chestie care mă face să cred că, până la urmă, chiar există un plan și cineva chiar mai gândește prin birourile pline de fum de țigară de la București.
Ar putea fi revenirea din morți a unei țări, din punct de vedere economic, care chiar dacă este făcută în ceasul al XII-lea, ar fi binevenită și ar pune bazele unei relansări.

Totuși, dacă aceste măsuri nu sunt dublate de reducerea numărului de bugetari și de reforma statului, nici nu vor putea fi puse în discuție, pentru că orice relaxare fiscală ar duce la colaps. Pe lângă acestea ar mai fi combaterea evaziunii fiscale, creșterea gradului de absorbție al fondurilor europene, stimularea dezvoltării IMM-urilor și oferirea de facilități celor care reinvestesc în România profiturile obținute și cumpără produse românești.

Cam greu, dar nu imposibil. Pentru moment, putem doar spera.

Mă gândeam că Guvernul ar fi putut opera lejer niște tăieri de fonduri, fără să afecteze tinerele mame.

Deschid Transilvania Expres și văd că domnul subprefect Carol Ambrus remarcă faptul că s-au dat bani aiurea pe subvenție agricolă, fără ca terenurile să fie lucrate. Domnul Ambrus este un tip foarte fain, am avut plăcerea la ultima Adunare Generală a Camerei de Comerț și Industrie. Singura problemă este că nu prea a mai ieșit din birou în ultima vreme și nu știe că cele mai mari șpăgi se dau de către primarii de la țară către consilierii locali pe care vor să-i cumpere prin aceste subvenții agricole. Adică primărie îi dă lui badea Gheorghe niște pământ, pe care el se face că îl lucrează, depune cererea la APIA și ia banii. Rezulta o productivitate zero. Poate că niște controale mai severe ar fi binevenite.

Pe de altă parte, primarii de la țară mai fac niște manevre ca să-și câștige suveranitatea: folosesc banii alocați de către Guvern, acel ajutor social, ca să îl ofere la toți argații de pe lângă primăriile pe care le păstoresc. Astfel au femeie în casă, bărbat în curte, portar la primărie și așa mai departe. În realitate oamenii aceia nu fac nicio muncă în folosul comunității ci fa menajul pentru primar. Ar fi mișto să le scoată, atunci am avea alegeri libere.

Cam asta ne spune Guvernul cu ultimele tăieri care au fost anunțate azi de către consilierul prim-ministrului, Andreea Vass (mișto că au folosit o femeie pentru a anunța, sperau să mai scadă impactul social).

Mesajul a fost transmis și vreau să spun că impactul a fost cel mai prost posibil. Deci, dintre toate măsurile pe care le puteau lua, aceasta este cea mai prost inspirată și care afectează pe toată lumea.
Pot fi de acord că în nicio țară europeană concediul de maternitate nu durează 2 ani ci mai degrabă undeva la maxim 6 luni, dar nu poți să lovești într-o categorie oarecum sensibilă și care poate să afecteze atât de multe persoane.

Măsura va duce mai mult ca sigur la o scădere a natalității, pentru că orice femeie se va gândi de două ori înainte să nască.

Să privim și partea plină a paharului, știu că e o glumă scabroasă dar mi-a spus-o azi un prieten, că odată cu această măsură va crește piața anticoncepționalelor.

Sau pentru cine nu-și permite, post și rugăciune.

În urma ieșirii lor de la guvernare, în țara noastră s-a pornit o campanie de epurare a pesedeilor din funcțiile publice și deconcentrate. Mi se pare normal, cu toate că s-au trezit toți guriștii să spună că nu e deontologic și profesional.
Le răspund scurt, se joacă la rupere.

Decapitările pesedeilor au început din prima zi în care PD-L au rămas de capul lor la butoane. Simțind mirosul sângelui adus de vânt, unii pesedei s-au gândit că poate se sucește Geoană și ai lui, sau poate își negociază ceva cu pedeleii. Ca să mai câștige timp și-au luat scutiri medicale și s-au cărat în concediu.

Doar că PD-L i-au mătrășit repede, că aveau oameni care stăteau la coadă și nu au mai vrut să se riște cu îmbânzirea pesedeilor. Au numit oameni, care au fost numiți de la București pe funcțiile celor demiși.

Doar că cei demiși nu au putut fi demiși pentru că erau în concediu medical și cei numiți nu au putut fi numiți pentru că posturile nu erau libere. Așa că am ajuns mai ceva decât râsul dracului, să avem la deconcetrate câte doi directori: unul care este în funcție dar e în medical și unul care este numit pe funcție, dar nu e instalat. Adică niciunul.

PS: frații noștri de la Garda Financiară spuneau că au doi directori și niciunul, pe schema de mai sus. Adică nimeni nu conduce acum Garda, dar totuși, ea funcționează. Ajungem la concluzia că nu mai e nevoie de șefi.

Sau cum ne ciordește Statul din bani (dacă nu știați)…

Să considerăm că societatea comercială X din Brașov este plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, adică 3%. Conform ordonanței care ne-a băgat pe gât impozitul minim (a.k.a. „forfetarul”), firma mea nu putea să plătească un impozit anual mai mic de 2200 lei, că așa vroia mușchii lui Statul Român. Adică 550 pe trimestru.

Firma X a mers bine pe primele două trimestre din 2009 și contrar crizei, a făcut ceva venituri, de aici rezultând un impozit micro de vreo 2500 de lei, pe care l-a declarat și plătit la Fisc.

Acum se apropie 25 octombrie, dată în care trebuie să declare și să plătească impozitul micro pentru trimestrul III. Numai că în trimestrul menționat, firma X a cam luat-o în barbă și nu a avut nicio factură emisă, că deh, a lovit-o criza.

Având în vedere că a plătit deja un impozit mai mare decât minimul anual, nea patronul de la firma X stă pe burtă, gândindu-se că nu mai datorează Statului nici cât negru sub unghie. Face declarație cu zero și se duce cu ea-n dinți, s-o depună la Finanțe. Doar că la ghișeu, respectabila doamnă care preia declarațiile îi dă cu hârtiile-n cap și-l face de ocară, că trebuie să declare minim 550 pe care să îl și plătească, că unde dracu s-a pomenit în țara asta să nu plătească 550 de lei.
Nea patronul îi spune respectabilei doamne că a citit Codul Fiscal și că interpretând legea, nu ar mai trebui să plătească nimic. La care ea se face vânătă la față, i se împăinjenesc ochii și face spume la gură, că unde mă-sa-n cur s-a mai pomenit ca un „pulică frânarul” de agent economic să facă interpretări de lege și că dacă are plângeri să se adreseze în scris, că nu ea face legea și că n-are decât să nu plătească impozitul, că ea o să-i blocheze conturile și să-l ia naiba cu impozitul lui cu tot.

La auzul acestor vorbe, nea patronul o trimite-n mă-sa și-i întoarce spatele, cu gândul să meargă la șeful ei. Din păcate, șeful ei era în concediu medical, datorită faptului că a ieșit PSD-ul de la guvernare.

Ajuns acasă, nea patronul îi spune nevestei că a auzit că în Canada iarna nu e chiar așa de frig cum se spune și că vara nu e așa arșiță ca la noi …

UPDATE: A CĂZUT GUVERNUL.

Încerc din răsputeri să mă țin departe de politică, dar mă lovesc de ea oriunde.

Partidele noastre par să fi uitat de faptul că noi, românii, mai trebuie să și trăim, să muncim. Au început o luptă oarbă din care pierzător nu va ieși un partid sau altul, un parlamentar sau altul. Vom ieși noi, cei care tragem zi de zi și plătim taxe la stat, pentru ca ei să se lăfăie.

Pe plan politic, azi se dă dimensiunea PD-L în Parlament. Teoretic, PD-L are doar 170 de parlamentari. Practic, întotdeauna s-a bănuit că democrații ar fi reușit să atragă de partea lor mulți mai mulți parlamentari, dar care stăteau în adormire în propriile partide, lucrând ca oameni din interior și furnizând informații.
Să nu ne închipuim că doar PD-L are astfel de „colaborări”. Și celelate partide au oameni în alte tabere, pentru că așa este felul oamenilor de acolo, nu sunt ghidați de o doctrină sau de un crez ci de propriul interes.
Doar că acum nu se mai poate „pe burtă”. Azi se vor da cărțile pe față. Dacă toți prietenii PD-L nu votează împotriva moțiunii, Guvernul cade. La fel cum dacă toți aversarii PD-L nu vor vota pentru moțiune, Guvernul nu cade.
Astfel, azi e ziua Z.

Pe plan economic, azi vedem dacă va ajunge cursul de schimb al unui euro la 5 lei sau nu. La sfârșitul lunii septembrie, bazat pe o revenire neașteptată a balanței comerciale a țării și intrării tranșei de la FMI, leul s-a apreciat în fața monedei europene. Astfel a scăzut inflația, ceea ce a reprezentat un lucru bun.
Odată cu demisia miniștrilor PSD și declanșarea crizei politice, declinul leului a reînceput. Practic am pierdut în două zile tot ce câștigasem într-o lună de muncă.
Dacă azi Guvernul cade, putem spune că vom vedea la finalul anului un curs de schimb de 5 lei / 1 euro.

La fel s-a întâmplat și cu Bursa, care după ce a dat semne de revenire la sfârșitul lunii Septembrie, a coborât radical odată cu fricțiunile dintre cele două partide care erau la guvernare. Dacă azi va cădea Guvernul, Bursa va face la fel.

În plan social, Guvernul reușise să „cumpere” ceva liniște din partea sindicatelor, cel puțin până după alegeri. A fost o măsură destul de abilă din partea lui Boc, mai ales că ea s-a obținut fără concesii majore. Dacă azi Guvernul cade, partenerii sociali vor simți că au negociat în zadar, cu cineva care nu mai este la putere. Astfel, presiunea va reîncepe și acțiunile de protest vor reporni, mai puternice decât până acum.
Partea negativă este că aceste proteste au afectat cel mai mult bugetul statului. Mai bine de o lună de proteste din partea magistraților și o zi din partea funcționarilor publici au amânat plăți de taxe, înființări de firme, încasarea unor bani care ar fi ajutat bugetul statului. Alte astfel de acțiuni ne-ar aduce foarte aproape de faliment.

Azi a venit pe la mine un client, care aștepta o rambursare de TVA. O ținea sus și tare că Guvernul trebuie răsturnat. I-am spus să se mai gândească. Nu susțin că Guvernul este unul bun. Să se gândească la faptul că dacă Guvernul actual ( bun, rău, cum o fi ) pleacă, până se va instala unul nou și va prelua toate pârghiile guvernării, el nu își va primi banii de TVA de la stat. S-a speriat și a plecat, convins că Guvernul nu trebuie să cadă.

Așa că, mutăm sau mai stăm o tură ?

Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi.

De fiecare dată când apare, sau doar se prefigurează, o criză politică, începe să fie rostită o formulă magică: să vină un guvern de tehnocraţi! Partide aflate în pană de idei, analişti lipsiţi de originalitate sau simpli cetăţeni care se informează doar de la televizor, cad de acord că aceasta e soluţia tuturor problemelor: un guvern de tehnocraţi. Aceştia sunt văzuţi ca un fel de roboţei care n-au mamă, n-au tată, vin cu un laptop sub braţ, se instalează în scaunele ministeriale şi încep să ia măsuri care nu provoacă nimănui durere, nu supără pe nimeni, armonia deplină se instalează peste ţară şi apoi ne trezim cu toţii mai bogaţi, mai sănătoşi, mai tineri, mai frumoşi.

Să stăm puţin şi să analizăm: lăsăm la o parte întrebări de genul: cum va obţine un astfel de guvern investitura în Parlament, îl vor susţine toate partidele, doar o majoritate, cine va fi opoziţia şi cine puterea, ce va face un astfel de guvern, principial vorbind? Va privatiza companii de stat sau le va naţionaliza pe cele privatizate? Indiferent care ar fi răspunsul, decizia este una politică, adică se circumscrie unei ideologii.

Dar să nu rămânem doar la nivel de generalităţi, să vedem ce ar fa­ce un astfel de guvern în mod concret? Va încerca oare să flexibilizeze actualul cod al muncii care face aproape imposibilă concedierea unui bugetar? Cu siguranţă că un ministru tehnocrat ar lua neapărat o astfel de măsură, mai ales că un astfel de ministru nu participă la alegeri şi nu-l va interesa cât vor striga sindicatele. Un ministru-tehnocrat al finanţelor se va gândi oare la o majorare de taxe, de exemplu a TVA, mai ales că vedem cum creşte numărul ţărilor care iau astfel de decizii (după Ungaria, care, atenţie, are un guvern cu câţiva tehnocraţi şi a majorat TVA de la 20 la 25% – a urmat apoi Cehia, acum Spania şi vor fi şi altele, cu siguranţă)? Eu cred că un finanţist tehnocrat se va gândi la o asemenea măsură. Dar un ministru-tehnocrat al muncii, constatând tendinţele demografice şi haosul din sistemul de pensii, se va uita, oare, la graficele din laptopul său, care-i spun că trebuie mărită urgent vârsta de pensionare? Cu siguranţă că da! Unui prim-ministru tehnocrat până-n măduvă îi va trece, oare, prin cap să reducă numărul bugetarilor cu vreo 2-300 de mii? Cel mai probabil că da! Păi, astea sunt măsuri dureroase, însoţite de strigăte şi istericale sindicale. Dar cu guvernul tehnocrat nu te pui, n-are mamă, n-are tată.

Raţionamentul încă nu s-a terminat; cum se transpun în practică deciziile tehnocrate? Prin legi. Sau prin ordonanţe de urgenţă. Dar şi legile şi ordonanţele de urgenţă trebuie aprobate în Parlament. Aşa e în democraţie; în orice democraţie. Dar în Parlament avem de-a face cu oameni care participă la alegeri şi, din această cauză, sensibili la orice strigăte şi dureri sociale, având şi populismul în­scris în propriul ADN. Doar Parlamentul poate să aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocraţilor. Doar dacă nu ne gândim să facem şi un parlament tot de tehnocraţi. Ce vreau să spun? Ne place sau nu, orice decizie a unui guvern este o decizie politică. Cine vrea să ia decizii, ci­ne crede că are soluţii, trebuie să treacă un singur test: să participe la alegeri. Acolo, soluţiile propuse sunt validate sau respinse. Altă cale în afară de alegeri nu există. Aşa e în democraţie; în orice democraţie…

Autor: Ionuţ Popescu
Publicat: 5 Octombrie 2009
www.capital.ro

Cică ministrul Nica a fost remaniat de către președinte.

PSD s-a reunit să decidă dacă ies sau nu de la guvernare.

Două opțiuni: dacă ies pierd contactul cu puterea și controlul ministerelor, iar dacă nu ies se fac de cacao.

Vom vedea …

PS: LA SPITAL. AU DEMISIONAT !!! SINCER, NU CREDEAM.