Posts Tagged ‘ravasit’

Am fost la Bran, oi nu am văzut, bașca răvășite.

Am văzut un festival câmpenesc de campanie electorală la Tohan, care încurca traficul pe drumul național, și o dispunere jalnică de brânză încinsă de soare și de pastramă de oaie cu muște pe ea, în centrul Branului.

Ajuns în Bran după ce am stat la coadă preț de o oră, puțin agasat de privirile insistente ale lănțăilor burtoși care își fac veacul pe acolo, am găsit într-un târziu loc de parcare. După ce m-am certat un sfert de oră cu idiotul care parca mașinile, pentru că el nu vedea că de fapt ESTE loc de parcare acolo unde parcasem eu (așteptau în spatele meu un gipan cu două pițipoance blonde care cotizaseră înainte), m-am trezit brusc și m-am decis că îmi fac rău să țin de vorbă toți idioții și am plecat. Înspre castelul Bran.

Ajuns în fața castelului, am regăsit același talcioc cu bâte din lemn, cu măști hidoase reprezentând tot felul de carcalaci, piei de oaie, tăietoare de pâine, mărgele din lemn și alte acareturi. Nimic tradițional, nicio legătură cu oile răvășite.

Mă îndrept înspre parcul de peste stradă, unde trebuia să fie miezul din kurtoș. Trec prin spatele unei bodegi, violez proprietatea privată a unui cetățean (CULMEA BRANULUI !!!),

ca să trec strada prin fața mall-ului cu fast food și cinema multiplex de peste drum de castel (tradițional, nu ? cine i-o fi dat autorizație …) și să ajung în părculețul cu pricina.

Pe lângă mine trece domnul (fost deputat, senator, posibil consilier) Vasile Bran. Îl salut.
Vizibil preocupat cu probleme importante ale omenirii, de care nu îl mai întreabă nimeni, nu mă vede. Nu-i problemă, nu ne supărăm așa ușor. O fi auzit că sunt zilele Branului și a crezut că îl serbează cineva, cred că era dezamăgit când a văzut că nu pentru el erau festivitățile …

Intru pe poarta părculețului. Pe partea dreaptă erau înșirați aceiași producători de brânză și pastramă pe care îi găsești în piețele brașovene, pe partea stângă niște țoale din tot felul de blănuri și piei de cocomârlă, iar în centrul atenției erau doi lăutari, cățărați pe o scenă sub un castan. Unul cânta (fals) iar celălalt apăsa cu foc pe clapele unei orgi, asta când nu dădea la o parte frunzele care cădeau din castan. Din când în când îi mai cădea câte o castană peste clape, ceea ce elibera din orgă câte o notă total aiurea. Nu-și dădea nimeni seama, așa că băieții îi dădeau înainte.
Le mai cădeau castane și în cap (castanul era meloman, sau auzise și muzicanți mai buni).
Brânza era arsă de soare iar pe pastrama care bătea deja în verde se zbenguiau în voie niște muște. Am fugit repede afară chinuit de greața pe care imaginile văzute mi-au provocat-o, că am fost și bolnav când eram mic.

Am plecat din Bran, dezamăgit.

Nu aveam chef să merg acasă, așa că am luat-o înspre Predeal. Am oprit la Pârâul Rece, locul copilăriei mele. Am oprit la fostul hotel Bucegi din stațiune, acum se cheamă Bucegi Porțile Regatului. Mâncarea a fost foarte bună și servirea la fel, mi-am mai revenit din răvășeala pe care mi-o provocase imaginea pastramei cu muște. Dacă aveți chef de o plimbare prin stațiune și de papa bun, vă recomand să mergeți acolo.