Posts Tagged ‘stat’

De la începutul anului se tot vorbește despre datoria de 600 de milioane de dolari pe care Kaz Munai Gaz (KMG), firma cazacă de stat care a preluat de la Dinu Patriciu acțiunile Rompetrol S.A.. Această datorie a fost prevăzută în bugetul de stat pentru anul 2010, așa că toată lumea se aștepta ca să se aplice toate măsurile legale pentru a se recupera datoria.

Însă a trecut și scadența acesteia, iar KMG a cerut o reeșalonare a datoriei și a ieșit în presă asigurând opinia publică de faptul că își vor plăti (până la urmă) datoria restantă.

Doar că presa de azi scrie despre o declarație a noului CEO de la KMG, care admite ca soluție de rezervă o răscumpărare a acțiunilor de la statul român, în cazul în care acesta s-ar face din nou proprietar pe acțiunile Rompetrol, în baza datoriei neachitate.
Problema se pune: presupunând faptul că statul român își va asuma acțiunile Rompetrol pentru ca apoi să le revândă celor de la KMG, cazacii le vor cumpăra mai scump sau mai ieftin decât prețul de 600 de milioane de dolari ?

Gândesc așa pentru că suntem în România, locul unde statul este cel mai prost administrator și orice companie cu creierul la purtător nu poate să nu speculeze acest lucru. Având în vedere că știm cine este în spatele KMG, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, nu cred că datoria este o problemă foarte mare. Doar că cei care gândesc strategiile financiare ale cazacilor s-ar putea să-i fi sfătuit să nu-și plătească datoria și să răscumpere acțiunile de pe bursă după eventuala preluare a acestora de către statul român și să facă astfel profit. Iată și cum:
KMG nu-și plătește datoria, statul român devine proprietar pe acțiunile Rompetrol (în limita datoriei), la prețul negociat în contractul de vânzare inițial (???). Statul român va tranzacționa acțiunile la Bursă ca să își recupereze sumele înscrise în buget, doar că acțiunile Rompetrol nu vor mai valora atât de mult, pentru că neplata datoriei către statul român va afecta mai mult ca sigur cotația acestora. KMG are drept de „prim cumpărător” pentru aceste acțiuni și le va cumpăra la un preț mai mic. Astfel vor plăti mai puțin de 600 de milioane de dolari și vor realiza un profit din această acțiune și anularea provizionului pe care îl constituiseră mai mult ca sigur în contabilitate. Profitul lor va reprezenta țeapa dată statului român și va fi suportată bineînțeles de toți cei care mai muncim în țara asta.
Dacă la această teorie se mai adaugă și puțină „bunăvoință” din partea oficialilor de la București, KMG având un lobby puternic, atunci pare mai mult ca sigură. Singura soluție ar fi ca cei de la FMI, care ne hrănesc deocamdată obezul stat aflat în sevraj monetar, să sară ca arși la auzul acestei teorii și să-i muștruluiască puțin pe ai noștri. Dar am încredere în „verticalitatea” celor de la FMI nici cât negru sub unghie …

Cineva mi-a trimis un link despre un top al măsurilor care ar îmbunătăți colectarea la bugetul de stat. Articolul apare pe Wall-Street.ro și este, de fapt, un material de promovare a unei firme de audit , de care nu am mai auzit până acum.

În fine, cele 6 măsuri sunt ca și cum am descoperi mersul pe jos și apa caldă. Sunt niște măsuri care au tot fost fluturate prin fața mediului de afaceri ca fiind „salvatoare”, dar nu s-a grăbit nimeni să le pună în niște proiecte de lege:

1. Impozitarea luxului: “Ar fi normal sa existe taxe semnificative pe masinile ce depasesc 30.000 euro si pe proprietatile de lux, cum ar fi imobilele cu 16 camere. Intr-un fel ar trebui sa fie impozitat un Tico si in alt fel o masina Maserati sau Lamborghini”, declară reprezentantul firmei de consultanță.
Acum, chiar dacă sună bine din punct de vedere politic, impozitarea luxului ar fi trebuit propusă în momentul în care eram în plină creștere economică, sau imobiliară, atunci când toți lănțăii și poponeții își achiziționau astfel de bunuri. Acum, când celor care vând bunuri de lux le țipă stomacul de foamea de alaltăieri, dacă le mai pui o taxă pe lux, le dai lovitura de grație, care-i va trimite direct în lichidare.

2. Taxarea terenurilor necultivate: “Nu s-a stabilit o strategie agricola, iar aceste terenuri necultivate ale diferitelor firme, investitori sau persoane fizice trebuie lucrate, iar in caz contrar sa se plateasca o taxa sau sa-l introduca in arenda. Ceva trebuie facut pentru a valorifica potentialul sectorului agricol, iar astfel s-ar sprijini si economia si implicit colectarea la bugetul de stat”.
Perfect de acord. Hai să-i găsim pe cei care stau cu terenuri declarate ca fiind agricole și să-i punem la treabă. Ar fi foarte interesant să vedem cine sunt cei care le au. Oameni de afaceri și politicieni. Terenurile sunt declarate ca fiind agricole pentru a plăti mai puțin impozit, iar băieții nu sunt prea dornici să își fabrice o lege care să-i pună la treabă.

3. Plata anticipată a impozitului pe profit: “In prezent, acest impozit este platit anticipat doar de catre banci. Daca s-ar aplica si la companii, ar fi o modalitate de a asigura statului venituri constante”.
Alo, compania de audit? Plata anticipată a impozitului pe profit se face. Vezi Codul Fiscal.

4. Eliminarea impozitului forfetar: “incasarile din impozitul forfetar vor fi la nivelul asteptarilor Ministerului Finantelor, desi pana in prezent si-au suspendat activitatea aproape 100.000 de firme”.
Sunt de acord cu eliminarea impozitului forfetar. Am mai scris şi aici. Cu o singură menţiune, ar trebui revizuită legea societăţilor comerciale, în sensul creşterii nivelului minim al capitalului social şi a blocării contravalorii acestuia în conturile Fiscului, urmând a fi eliberată la lichidarea firmei. Dacă tot este implicare a răspunderii, hai să fie până la capăt.

5. O activitate mai eficientă a Fiscului: “De asemenea, este necesara cresterea eficientei activitatii Fiscului, aflat acum in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscal (ANAF)”.
Asta îmi aduce aminte de cursurile de economie din Facultate, când una dintre metodele de creştere economică era întotdeauna eficientizarea gestionării resurselor economice. OK, de acord. Dar cum ?
Veniţi cu ceva propuneri concrete, nu doar gargară de doi lei, că filmul acesta l-am mai văzut.

6. Posibilitate de alegere a anului fiscal: “Daca s-ar aplica si reglementa prin lege, ar fi o ciclicitate mai mare a incasarii impozitelor. Statul trebuie sa dea dovada de flexibilitate in ceea ce priveste incasarile”.
Foarte interesant ! Hai să facem un mic scenariu. Avem două companii, una care închide exerciţiul fiscal la 31.12 şi una care închide la 31.03. Prima va face calculele în aşa fel încât să mute profitul impozabil în a doua, înainte de închiderea exerciţiului, apoi a doua va duce profitul la loc în prima, înainte de închiderea la 31.03.
Această metodă se numeşte “suveică” şi se practică deja între companiile din România şi firmele “mamă” din străinătate, care au avut posibilitatea de a opta pentru închiderea exerciţiului fiscal la altă dată decât 31.12.
Nu prea văd cum această iniţiativă ar putea aduce mai mulţi bani la bugetul de stat.

În concluzie, puteaţi să scrieţi un articol intitulat “top 4 măsuri …..”, pentru că ultimele două sunt abureli. Teoretic, ele sunt bune, sună bine. Dar v-a omorât practica …

Sau cum ne ciordește Statul din bani (dacă nu știați)…

Să considerăm că societatea comercială X din Brașov este plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, adică 3%. Conform ordonanței care ne-a băgat pe gât impozitul minim (a.k.a. „forfetarul”), firma mea nu putea să plătească un impozit anual mai mic de 2200 lei, că așa vroia mușchii lui Statul Român. Adică 550 pe trimestru.

Firma X a mers bine pe primele două trimestre din 2009 și contrar crizei, a făcut ceva venituri, de aici rezultând un impozit micro de vreo 2500 de lei, pe care l-a declarat și plătit la Fisc.

Acum se apropie 25 octombrie, dată în care trebuie să declare și să plătească impozitul micro pentru trimestrul III. Numai că în trimestrul menționat, firma X a cam luat-o în barbă și nu a avut nicio factură emisă, că deh, a lovit-o criza.

Având în vedere că a plătit deja un impozit mai mare decât minimul anual, nea patronul de la firma X stă pe burtă, gândindu-se că nu mai datorează Statului nici cât negru sub unghie. Face declarație cu zero și se duce cu ea-n dinți, s-o depună la Finanțe. Doar că la ghișeu, respectabila doamnă care preia declarațiile îi dă cu hârtiile-n cap și-l face de ocară, că trebuie să declare minim 550 pe care să îl și plătească, că unde dracu s-a pomenit în țara asta să nu plătească 550 de lei.
Nea patronul îi spune respectabilei doamne că a citit Codul Fiscal și că interpretând legea, nu ar mai trebui să plătească nimic. La care ea se face vânătă la față, i se împăinjenesc ochii și face spume la gură, că unde mă-sa-n cur s-a mai pomenit ca un „pulică frânarul” de agent economic să facă interpretări de lege și că dacă are plângeri să se adreseze în scris, că nu ea face legea și că n-are decât să nu plătească impozitul, că ea o să-i blocheze conturile și să-l ia naiba cu impozitul lui cu tot.

La auzul acestor vorbe, nea patronul o trimite-n mă-sa și-i întoarce spatele, cu gândul să meargă la șeful ei. Din păcate, șeful ei era în concediu medical, datorită faptului că a ieșit PSD-ul de la guvernare.

Ajuns acasă, nea patronul îi spune nevestei că a auzit că în Canada iarna nu e chiar așa de frig cum se spune și că vara nu e așa arșiță ca la noi …